Satul Sfantul Gheorghe.
Haiduc si cu prietenii lui ne-au marcat excursia in Sf. Gheorghe.
Loiali.. ce trasatura frumoasa, unde eram noi, erau si ei, ce mancam noi mancau si ei, eram noi in bucluc, erau si ei.
Team spirit!
Dupa o zi de munca in care Felix si-a mai facut de treaba cu pescuitul am pornit sa exploram mlastinile din Sf. Gheorghe.
Ne-am plimbat ore intregi pana ce ne-am blocat intr-o fundatura, inconjurata doar de stuf si canale cu apa. Mai aparea cate un taur lasat in libertate de sateni. Scary !
Cel mai intelept dintre dulai, care stia drumurile bine si simtea ca vrem sa ne intoarcem spre casa, a sarit in apa si a traversat in partea cealalta canalul. M-am uitat la Felix, la gasca de caini mai putini curajosi in ale inotului, care mai erau pe langa si i-am spus dulaului: bai noi nu putem sa inotam ca tine acuma, nu putem trece canalul. Mai ai si alte solutii pentru noi? A sarit inapoi in apa, s-a intors la noi, si a pornit pe alt drum. Am ras si am zis hai c-a functionat! Ne-am tinut de el pana cand am iesit din stuf. Ne-a salvat viata dulaul!
Seara Haiduc s-a culcat pe presh. Pacat ca nu l-am luat in pat cu noi! Haiduc, ne intoarcem pentru tine!
Nea Petrica!
Fiind octombrie, barcagiii din Sf. Gheorghe erau rari de tot. Dar nu ne-am lasat am intrebat din poarta in poarta pana am dat de nea Petrica. I-am dat ultimii RONI pe care-i mai aveam la noi si ne-a dus pe unde a stiut el mai bine.
Pelicani inca mai erau asa ca ne-am dat jos din barca si am pornit pe jos spre ei. Mari ca niste proiectile pe cer, se inaltau in aer cand ne apropiam prea tare.
Ultima zi in Sf. Gheorghe a fost cu lacrimi. Haiduc a plans pe ponton, Felix a plans, tati si-a ascuns lacrimile da a plans si el. Haiduc plangea de se auzea din vapor. N-am putut sa ne organizam sa-l luam cu noi. Aveam avion a doua zi seara, era greu de organizat..
In Bucuresti ne-am intalnit cu Sile si cu Cezarica la o pizza! Ce bine e sa ai prieteni!
Cezarica si Felix
La recomandarea unui alt prieten, am ajuns si pe la Romexpo. Era o expozite de spatiu si rachete.
Ne-am dat iar seama cat de mici si neinsemnati suntem pe acest pamant, ne-am jucat cu simulatoarele de zbor si am pornit spre hotel.
Printre picaturi ne-am vazut si cu Cristi, am mai vizitat si Antipa, frumoasa opera de arta muzeul asta.
Si hai spre Germania ..
Venim iar, dar in 3 data viitoare sau poate chiar in 4