Partea 1/2 – 2019’n Delta Dunarii cu Felix. La sfarsit de Octombrie

Si daca tot muncesc din home office de-mi iese home officeul pe nas, atunci macar sa mai fie si din locuri in care angajatul se simte cel mai creativ cu putinta. Si cu adevarat cred ca la urma, cine are de castigat de pe urma home office-ului este clar firma si nu angajatul! Miscarea asta am mai facut-o si in august 2019, vreo 3 saptamani in Romania, cu amandoi copii. A fost bine si atunci, dar nu despre asta-i vorba azi aici.
De multa vreme aveam Delta Dunarii in colimator si uite c-a venit momentul s-o luam la vasla. Gaseam oare un partener de birdwatching mai potrivit decat Felix? David la gradinita, mami la servici – intr-un birou de dimineata pana seara.., tati in home office ca de obicei iar Felix tocma ce intra in vacanta de toamna. Cam asta era setupul teoretic de acasa. Zilele de concediu erau cam pe terminate deci cum sa-i multumesti pe toti? Si cum parca toti aveam nevoie de un fel de pauza, am rupt pentru scurt timp familia in doua, si impreuna cu Felix am pornit vreo 2 saptamani prin Romania intr-o excursie exclusiv tata fiu pe care as vrea s-o repet in fiecare an, de vreo 100 de ori de s-ar putea.
Si cum a fost? Pai pe la un luni am luat biletele de avion necesare, iar cateva zile mai tarziu, eram in avion la Dortmund spre Bucuresti. La o ora dupa aterizare, hop on intr-un microbuz spre Tulcea si stai c-am ajuns! De aici incepe Delta!

Dupa un drum destul de lung, dar bun si neplictisitor, ne-am cazat in Tulcea.
A doua zi urma sa pornim pe bratul Sulina. Traseul draft era cam asa: Tulcea, apoi direct pe bratul Sulina spre zona padurii Letea si la final de brat, orasul Sulina. De acolo printre stuf si pe canale, spre satul Sf. Gheorghe si inapoi la Tulcea dar pe bratul Sf. Gheorghe. Cam asta aveam noi in cap cand am ajuns in Tulcea. Ce-a iesit pana la urma e pe scurt in paginile urmatoare. Au trecut deja mai bine de 4 luni, deci s-au cam dus din detalii. Dar sa vedem.

Dupa ce ne-am cazat, am iesit sa vedem orasul. Oamenii in Tulcea sunt altfel, ceasul bate diferit acolo, ritmul este dat de Dunare.
Ca toate orasele care au o gura de deschidere spre un lac, un rau, un parau, o apa in general si Tulcea arata foarte bine. Ne-a placut faleza, cazarea, mancarea. Data viitoare tot la Hotel Insula ne cazam ca a fost curat, ieftin si foarte bun.

Dimineata in Tulcea o ceata s-o tai cu cutitul. Mic dejun servit la hotel si hai spre vapor. “Navrom Delta” este o firma inca romaneasca, cu ei am fost si la dus si la intors. Foarte multumiti, curatenie pe vapor, ai spatiu de plimbare, ai mese inauntru unde sa-ti etalezi un laptop daca e nevoie. Toate conditiile.

Nota autorului: Pentru simplitatea scrierii acestei pagini, pozele au fost luate direct din google photos cu snip asa ca sunt nefiltrate si sunt in ordine cronologica inversa (pe postare de calup de poze). Deci ca sa fie privite in ordinea in care a avut loc actiunea trebuie inceput cu coltul din dreapta jos a grupului de poze. Ce-o mai fi insemnand si asta se intreba Bunicul in momentul asta cand imi citeste cu nerbadare pagina 😀 Salutari Bunicu! Bubu, salutari si tie! 🙂 Pe bunicute la salut oricum in fiecare zi (aproape) 😛

Am convenit cu Felix sa ne facem spontan rezervari in functie de ce vrem sa vedem, cam cate 2 nopti intr-un loc.
Prima oprire a fost in satul Crisan, undeva pe mijlocul bratului Sulina. Un sat frumos cu case lipovenesti, vopsite in albastru cu acoperis de stuf.
Ne-am cazat la o pensiune la care ne-am mai duce si data viitoare. Dupa ce-am aruncat rucsacii in camera hai c-o barca pe canale. Frumos si linistitor. Si desi era sfarsit de octombrie inca mai erau nuferi. Nu multi, dar mai erau.

Dupa o zi lunga pe Navrom si apoi pe canale cu caiacu, ne-am trezit la hotel c-avem si un mic jacuzzi.
Ce distractie!

Ca sa nu treaca amintirile frumoase prea usor pe langa noi, la sfarsitul zilei Felix si le-a notat in jurnalul lui personal de bord.

Crisan e un sat de 7 km lungime, cu o faleza foarte lunga cu casele oamenilor pe o parte si Dunarea pe cealalta parte.
Nu stiu cum o fi in sezon, am inteles ca foarte aglomerat. Dar acum la sfarsit de octombrie nu eram decat noi, cativa catelusi, ceva sateni, razele soarelui, vremea buna, faleza

Loc mai bun de plecare spre padurea letea decat Crisanul, nu stiu daca este.
Asa ca dis de dimineata, am pornit sa vedem caii si padurea Letea. Seculara si unica in toata Europa, pt ca este o padure de foioase, crescuta pe teren nisipos, inundabil in anumite luni ale anului.

Padurea frumoasa altfel decat o padure obisnuita, intortocheata cu stejari vechi de sute de ani.
Bidivii din padurea Letea ne asteptau grupati. L-am rugat pe ghid sa ne duca acolo de unde-i putem vedea mai bine si s-a tinut de cuvant. Pana nu i-am gasit nu ne-am lasat. Cum ne-au simtit armasarul alfa a iesit inaintea noastra. Un cal negru frumos cu coama lunga. Ne-am uitat de la distanta si apoi ne-am retras. Problema acestor cai salbaticiti este ca mananca scoarta copacilor acestei paduri seculare. Acolo padurea de fapt e valoroasa si nu caiii. Dar au devenit o atractie turistica importanta, ne povestea ghidul. Scandalul cu caiii de la Letea bagati intr-un tir si dusi la abator in Italia era bine cunoscuta de ghidul nostru. Daca altceva aici n-ai ce sa muncesti, au facut oameni de la noi din sat si din astea, ne povestea el asa nici cu parere de rau, nici cu mandrie.

Si hai inapoi in Crisan.

Lasam incet in urma si Delta Boutique si pornim usor spre Sulina, urmatoarea noastra cazare.
A fost putin dificil sa gasim cazare de pe o zi pe alta din cauza ca fiind in afara sezonului, foarte multe pensiuni erau inchise. Dar cum nimic nu este imposibil, am reusit sa gasim exact pensiunea aia pe care eu cu Felix o cautam 🙂 cu o camera curata si mancare buna la mic dejun.

Spre seara am ajuns si in Sulina, cu o barca cu motor, un taxi de apa din Crisan. Undeva pe la o ora ca si timp din Crisan in Sulina.
Seara am cascat gura prin oras, am mancat un somnoros la gratar, Felix da-i cu povestitul in jurnalul lui de bord. Si asa s-a facut noapte.

Sulina are o plaja de invidiat. Lunga, lata si curata. Frumos, ne-a placut mult in Sulina.

N-am zabovit nici in Sulina prea mult, doar o nopte, cat sa cascam gura, sa interactionam putin cu oamenii, cladirile, orasul, plaja si apoi am plecat mai departe.
Spre Sfantul Gheorghe, unde am petrecut si cele mai multe zile de altfel. Si nu ne-a parut deloc rau!

Traseul spre Sf. Gheorghe l-am facut atent cu un barcagiu de ocazie care cunoastea locurile, lacurile, traseele, nuferii, pelicanii. Profesionist la el acasa. Era student la facultatea de marina. Parca din Constanta spunea, nu mai retin exact, au trecut ceva luni de atunci.

Traseul din Sulina in Sf. Gheorghe poate fi facut pe un canal rapid, ce leaga orasul Sulina de satul Sf. Gheorghe, dar nu vezi mare lucru si in mai putin de 2 ore ai ajuns. Sau poti s-o iei pitoresc, pe canale, printre lacuri, pana dai in bratul Sf. Gheorghe si de acolo tot inainte pana in satul Sf. Gheorghe. Varianta asta am ales-o si eu cu Felix. Era o duminica frumoasa de octombrie cum numa pe la inceput de septembrie mai prinzi, cand inca nu stii bine daca e vara sau e toamna. Nu era nici ceata si aveam si soare. Asa ca am pornit dupa cum urmeaza: Sulina – spre Lacul Rosulet, apoi Lacul Rosu, Lacul Erenciuc si am dat in Bratul Sf Gheorghe. Desi era sfarsit de Octombrie, tot mai erau cativa pelicani intarziati. Dar nu multi si cum ne apropiam isi luau imediat zborul. Lebede destul de multe in schimb.

Ajunsi in Sf. Gheorghe, hai spre pensiune. Green Village. Ce surpriza placuta! Incredibila investitie pe taram romanesc. Totul parea ireal, ca din cataloagele alea mai sofisticate. Si ce era f misto era ca eram aproape singuri. Nu c-as fi eu un salbatic adept al singuratatii, dar aveai spatiu, turisti mai erau, dar asa, cam cum se vede si-n poze 🙂

5 nopti am petrcut cu Felix in Sf. Gheorghe, si am avut ce povesti acasa 🙂
Ne-am facut undita. Puteai sa-ti inchiriezi de la receptie daca n-o aveai pe a ta, dar noi NU! Ne facem singuri :))
Aveam ce-i drept cateva chituri cu mine, carlig, pluta, struna, deci nu a trebuit sa reinventam roata prea tare.

Ne-am facut rost de un bat de pe un drum laturalic pensiunii si hai la pescuit. Dar ce punem in carlig ? :)) panine mestecata mi-am amintit eu repede din copilarie. Bun de unde luam paine? De la restaurantul pensiunii. Toate s-au aranjat, planetele s-au aliniat si hai cu batu-n apa sa vedem daca trage. Si a tras !
Bucuria de pe glasu copilului de 7 ani, care simte prima data ceva ca misca-n bat, n-o uiti prea repde. S-a bucurat, s-a bucurat si iar s-a bucurat. Iar eu pe langa el 😀 Bravo Felix! Ai prins primul tau peste! O rosioara cam cat palma.

Turisti erau putini in general, cu toate acestea Felix s-a imprietenit cu Ana si asa mi-am mai facut si eu munca in liniste.

Cainii din pensiune, care ne-au insotit peste tot unde am mers, au fost cam ca sarea-n bucate pentru Felix.
Cat pe ce sa venim acasa cu unul dintri ei – poreclit de noi Haiduc! Era cel mai amarat din trupa, dar cum aparea Felix nu se mai lasa de piciorul lui.
Dimineata cand am plecat din Sf Gheorghe, a venit cu noi pana la vapor. Atat a plans pe peron ca ni s-a rupt sufletul.