Excursia moto prin Romania ii avea in vedere si pe bunici, pe care i-am gasit binisor, insa bruma celor 90 de ani de viata le ingreuna avantul de altadata. Bunica, cu zambetul pe buze inca, o saptamana mai tarziu, avea sa-l conduca pe bunic pe ultimul lui drum 🙁
Amandoi s-au bucurat sa-si vada nepotul iar eu m-am bucurat sa vorbesc cu ei, sa-i gasesc si sa-i vad unul langa celalalt, infruntand greutatile varstei cu luciditate si demnitate. La 90 de ani bunicul a inceput sa-mi povesteasca din tineretea lui cu aceeasi precizie de altadata. Tatuca, cum ii spuneam noi toti, cu 3 ani in urma, le recita nepotilor o poezie din clasa a 2a, invatata in 1933
Cu speranta ca nu era ultima data cand ii vedeam impreuna, mi-am luat ramas bun de la ei.
O saptamana mai tarziu aveam sa aflu ca de la Tatuca imi luasem ramas bun pentru totdeauna.