Din 3 pasi mari rosii uriasi, St. Vincent, St. Lucia, am ajuns din nou “acasa” in Martinica.
Panzele sus si la drum!
Prima destinatie – St. Vincent, partea nord vestica a insulei, golful Troumakar.
Obiectivele erau trasate pe hartie deja. Vizitam cativa prieteni de-a lu Ghigou din sat, aruncam si un ochi catre plaja secreta cu “ganja boats”, vizitam cascada din jungla, vizitam echipa de fotbal, innoptam si apoi jbang – inca un salt spre “casa”. Alti turisti nu am mai vazut in zona cat am stat aici in golful Troumakar.
Un vechi prieten de-a lu Ghigou, rasta Joseph, ne-a intampinat si ajutat sa amaram.
Joseph e mai vechi decat povestile cu pirati din caraibe, toata lumea care trece prin St. Vincent il cunoaste.
E si ghid turistic, vorbeste si engleza si daca ai ramas in pana de orice, Joseph rezolva.
In poza de mai jos este restaurantul lui Marsy. Un fel de han aflat la intretaiere de ape. Aici am servit cina si cateva Mojito de nota 10. Marsy a fost foarte surprins de oaspeti, insa imediat a pus masa, a adus scaune a dat drumul la foc pentru mamaliguta. Seara a fost reusita, impanata cu detalii din viata zilnica a satenilor din St. Vincent, satul Troumaka.
Sa ajungi de la plaja in sat, trebuie sa mergi pe o strada inrudita cu Transfagarasanul, doar ca mult mai abrupta si cu vedere direct spre hau cand in partea dreapta, cand in partea stanga. Peisajele sunt din povestile cu pirati, iti taie respiratia si te fac sa te intrebi, oare tine strada, nu o ia la vale..
Poze facute de la geamul masinii, ai spune ca-s facute dintr-o drona ceva
In zare vulcanul din St. Vincent – Soufrier, inca activ, peste 3 decenii de cand a erupt ultima data:
Fost centru cultural francez: satul petit Bordel, ne spune ca si francezii au trecut pe acolo, nu doar britanicii.
Din prietenia anglo franceza, a iesit sigla: Welcome to Petit Bordel
Joseph facand-o pe ghidul, in drum spre cascada
Meciul nu l-am vazut decat pana la pauza ca incepuse sa ploua
Ultima poza de grup cu prietenii din Troumakar, inainte sa ridicam panzele spre pamant martinichez.
A doua zi de dimineata am pornit spre St. Lucia ca in cele din urma sa ridicam velele inca o data, spre Martinica, care incepe sa se zareasca in departare:
Dupa aproape doua saptamani pe mare si peste 200 de mile marine parcurse sub vele, incet, incet ne trezim la realitate.
Ce aventura, ce amintiri!