In drum spre Mustique, cand tocmai apreciam cat de calma este marea in sfarsit si ce briza linistitoare bate dinspre ocean, a sunat alarma pe vapor.
Pppoissooon! Buuooyy! Pppoissooon ! Buuuooy, buuuooy, PPoissoon!
Mai sa fie, prost moment pentru alarma, ne-am soptit unii la altii! N-am avut incotro si intr-o secunda am sarit de la locurile noastre, la pozitiile prestabilite de capitan. Unu la timona, unu la buldog, unu la parame, unu la vele altu la vinci, unu cu gafa in mana pentru scos pestele din apa, si ultimu’ la aparatu’ foto.
Cativa dintre noi obisnuiti deja cu pescuitul pe Bistrita, dupa cum se misca buldogul sau lanseta, s-au grabit sa se pronunte c-ar fi vorba ori de carashel ori de biban.Nu, nu! N-a fost asa.
Ce m-a surprins a fost ca doctorul s-a activat cel mai rapid, el tragand din apa si dorada in ziua precedenta. A lasat deoparte discutia despre astrologie, ne vorbea ceva parca despre alinierea planetara, defazaj intra stelar.. In fine, si-a dat si el seama ca nu pricepem oricum mai nimic si ne-a lasat cu ochii in soare, sarind in hamul de pescar la insistentele capitanului.
Dupa ce a simtit pestele in undita, ochii ii licareau de incantare. Cerea cameramanului sa tina aproape camera sa nu piarda nici un cadru. Cameramanul s-a executat instantaneu. Cu doctorii nu te pui in gura niciodata.
Nu e treaba usoara sa scoti din mare o namila de peste, mai ales cand barca se misca si struna e desfacuta din lanseta mai mult de 200 de metri, da n-aveti grija ca nu-l scap, ne soptea doctorul cu incredere.
Informatia s-a propagat din gura in gura la tot echipajul imediat: pestele e in cuib, infipt bine in carlig, nu-l scapa. Bica deja calcula: daca-i pestele de 5 kile, il punem in oala asta, facem la mai ciorba din el. Daca e mai marisor, ce nu facem la gratar, punem la congelator..
Si s-a apucat Bogdan incet sa mulineze. Noi speculam in continuare in spate. Ba ca ca-i ton, ba ca-i Marlin, dar cu totii eram cu ochii in apa sa vedem ce-a prins.
La vreo 5 minute de mulinat, iata ca apare frumos, alb stralucitor, din apa, o baracuda de-ti era frica sa te apropii de ea.
Ma informasem despre baracude inainte de expeditie si stiam bine ca mai degraba cu baracuda nu te joci. Trebuie sa ai grija cu ele ca au obiceiul sa atace si au si o gura, de-ti incape mana pana la cot fara probleme in ea.
Am scos-o din apa, bagat-o intr-o cutie sub punte si acum ne intrebam, bun si cum scoatem carligul? Care se apropie de ea sa-i scoata carligul din gura? Solutia a venit imediat de la skiperul nostru priceput. Zice el: buuuooy, avea el expresia asta a lui, buuuuoooy buuuooy zice, nu sta asa mirat ca fata mare la.. du-te repede si adu sticla aia de rom si toarna-i pe gat.
Il intreb mirat ca fata mare la.., pai cum pe gat? O fi prin barca pe undeva poate vreo manusa de fier ceva? Chiar vrei sa ma apropii cu mana de gura aia imensa? Buuoooy, ca fricos mai esti, imi zice el pe buna dreptate. Bine! Hai toarna-i in branhii atunci ca si acolo daca-i pui putin rom din asta moare imediat. Si asa a fost . I-am pus alcohol in branhii si s-a dus saraca baracuda, cat ai zice peste
Apoi o parte din viteji si-au facut poze cu trofeul.
Am masurat-o prima data cu piciorul de la distanta, ca nu eram prea siguri daca sa punem inca mana:
Apoi am facut si o poza de perete:
Inca o data dantura impecabila:
Batalia om natura, pe pelicula..
🙂
Transat pestele, pus la locul lui, ridicat iar velele, si hai mai departe printre valuri cu viteza naucitoare de 12km/h.
Incepe sa se zareasca la orizont Mustique si cam aveam emotii:
Citisem pe internet ca insula asta e privata si ca muritorii de rand daca-si pun piciorul pe ea pot fi luati cu farasul si dati afara. Nu a fost chiar asa, te poti plimba in voie pe acolo, insa oamenii de rand nu prea cred ca se simt in largul lor in Mustique.
Am avut un ghid si am facut un tur al insulei cu un taxi. Cam ce-am retinut de la ghid a fost asta:
Asta e casa lu Mick Jagger, aia e casa lu Shanaia Twain, casa lu Tommy Hilfiger, casa lu nu stiu care de la Nike, asta e scoala, aici e politia, asta e pista de aeroport unde sosesc private jeturile. Aici e sediul companiei Mustique Company care administreaza tot ce misca pe insula si este detinuta in totalitate de proprietarii vilelor. Pe strada si peste tot avem foarte multe broaste testoase, nu le mancam insa, asta e casa lu cutare, asta e casa lu cutare si tot asa..
Dupa o poza de grup ne-am intors pe catamaran
Insa inainte n-am ratat singurul bar de pe insula deschis publicului: Bazil’s bar, unde Mig Jagger da spectacole adhoc destul de des si fara bilet, fara nimic, doar sa ai bafta sa te nimeresti acolo la momentul potrivit, noi n-am avut bafta asta din pacate.
Divingul in Mustique il tintisem cu multe zile inainte si a fost unul de exceptie.
Am fost un grup de 2 diveri si un divemaster si impreuna ne-am scufundat undeva in mijlocul marii, direct din barca – la un diving spot pe nume DRY ROCK.
Frumos, claritate foarte buna, undeva la 30 – 40 metri, ceva curenti insa nu suficienti pentru un drift dive, coralii destul de mici insa in formare. Pesti multi dar si rechini. Nurse sharks si black tip sharks. Specii de rechin cunoscute pana acum ca fiind neagresive. Am coborat pana la 28.7 metri si am stat sub apa undeva in jur de 45 minute. Mi-a placut strictetea cu care divemasterul a respectat cele 3 minute de decompresie, inainte sa iesi complet la suprafata.
asta din dreapta sunt eu:
doua filme de la diving. neprofesionalismul cameramanului sub apa se vede destul de bine.
Sub recif dormea un nurse shark, il lumineaza dive-masterul cu lanterna:
Frumos, a meritat, excelent ales spotul de diving.
Surpriza culinara mai spre seara, in ciuda capturilor facute din mare, a fost una de proportii. Mai ales pentru capitan:
🙂 conducerea bucatariei ne pregatise o oala cu sarmale. Bune! Au mers foarte bine si mai ales cred ca n-am sa uit niciodata ca pe Mustique am mancat sarmalutze facute de mama 😀 Sarumana pentru masa, foarte gustoase au fost! Guigo capitanul a fost cel mai surprins dintre noi, nu prea intelegea el cum se mananca. Nu semanau nici a pizza nici a paste, nici a rizoto nici a chili con carne. Dupa ce le-a dat de gust, a mai cerut o portie 😀
In semn de recunostinta, am decis sa le dam un concediu usor bucatarilor, sa simta si ei putin ca e vacanta. Asa ca ne-am aprovizionat cu lobsteri, de la pescarii locali si am facut si noi un gest politicos si i-am invitat noi la masa de data asta:
Daca descriu procedura de supa de lobster sau lobster la gratar, s-ar putea sa primesc amenda de la vreun ong axat pe protectia lobsterilor. Asa ca ma rezum la a mentiona ca au fost foarte buni, atat pe gratar, cat si fierti..
cu maceta si cu o bata mica in cateva secunde a fost gata de gratar:
Lasam in urma si Mustique si ridicam panzele spre highlightul excursiei, un mic colt de rai pe pamant – Tobago Cays.
Daca aveti curiozitatea sa vedeti cum e insula Mustique, filmata din taxi, din mers, astea-s filmarile raw de pe geamul taxiului
Ionut