29 noiembrie 2015
Port Elizabeth, insula Bequia, tara St. Vincent and Grenadines.
Dupa 14 ore de navigatie, ceva ploaie, vant destul de bun pentru vele, catamaranul s-a tinut chiar bine, ne-a adus in Bequia.
Pe la ora 5 dimineata s-a mers la somn iar dupa cateva ore de odihna ne-am trezit la mirosul de mare amestecat cu cafea si paine la cuptor, pregatite de Bica & Bubu. Bucataria a fost la inaltime pe toata durata turneului, multumiri! 🙂
O oala mare cu ciorba gata la micul dejun ne-a luat putin prin surprindere, insa s-a potrivit foarte bine fusului meu orar. Ora 9.30AM locala era pentru mine ora 2.30PM, deci un fel de ora pranzului.
Paine cu seminte abia scoasa de la cuptor, lapte, unt si miere din Romania de la bunici.. Mai mult de atat nu prea se poate cere unui mic dejun, parerea mea.
Bequia este o insula mica de 18km2 ce face parte din tara insulara caraibiana numita “St. Vincent and Grenadines”.
Grenadinele sunt un lant de insule mici situate intre insula St. Vincent si insula Grenada, si fac parte din aceasta tara mentionata intre ghilimele mai sus.
Triburile bastinase majoritare care locuiau aceste insule erau numite Arawaks si Caribs, sau arawaci si caribi.
Pe scurt, caribii le-o cam dadeau la gioale arawacilor. Wikipedia ne invata despre cuvantul canibal ca s-ar trage de la aceaste triburi de caribi, care practicau canibalismul si-i cam puneau la fiert pe arawaci cand ii prindeau. Limba arawaka ce se mai vorbeste si astazi pe alocuri in zona, se datoreaza in mare parte femeilor arawace care au fost pastrate de caribi cand au fost capturate.
Problema canibalismului si a conflictului intre triburile bastinase a fost rezolvata definitiv de europeni, care au venit cu armament greu si i-au lecuit de probleme pe toti bastinasii din zona caraibelor. Astfel a inceput procesul de colonizare al insulelor caraibiene, britanicii ramanand pana la urma triumfatori in zona acestor insule vizitate de noi acum. Francezii au ramas si ei triumfatori, pe insule gen Martinica – care acum este departament francez, facand parte, desi localizata in mijlocul marii caraibiene, din uniunea europeana.
In momentul in care nu a mai fost nimic de luat cu japca de pe aceste insule, britanici s-au retras, locuitorii castgandu-si chipurile independenta. St. Vincent and Grenadines fiind o tara independenta de Marea Britanie incepand cu anul 1979. Iar acum francezii sau britanicii se plang ca au multi indieni la ei in tara, sau multi romani sau multi polonezi.. Cand ii intrebi pe localnicii din St. Vincent sau St. Lucia, ce parere au despre britanici, nu prea auzi vorbe de lauda, caracterizandu-i in general ca oameni relativ ieftini, care nu au investit mai nimic, nici in infrastructura, nici in educatie, ci doar i-au jumulit cat au putut de-a lungul anilor.
Cum am pus piciorul pe insula, ne-am dus direct si am facut vama, am platit taxele de turist si am primit viza de intrare in pasapoarte, dupa care am vizitat ce era de vizitat.
Piata locala, cateva magazine, cheiul insulei, pe care cu fonduri UE s-a construit un traseu de mers pe jos, un trotuar paralel cu malul marii, o mica faleza foarte draguta.
-
- ?
-
- ?
Faleza construita cu fonduri UE:
Inca ma framanta cum sa obtin mai multa muzica de la baietii astia care cantau in filmuletul de mai jos. Se pricepeau bine la ce faceu! Imi pare si acum rau ca nu ne-am oprit sa bem o bere si sa-i punem sa ne mai cante.
Am apucat sa filmez putin de tot:
Faleza continua, are urcusuri, coborasuri, trepte, e altfel decat o faleza obisnuita si ofera si mai multa frumusete locurilor.
La sfarsitul zilei, ne-am regrupat pe catamaran.
Seara am si pescuit, insa nu am mai avut norocul din ziua precedenta.
Intre timp venise seara si cam toti asteptam ora de culcare.
Dimineata pe 30 noiembrie, dupa micul dejun am ridicat din nou panzele spre Mustique.
Incet patrundem in inima Grenadinelor, apa marii devene tot mai turcoaz, iar insulele tot mai salbatice si mai putin populate.
Cam asa arata pe dinauntru catamaranul in care 2bunici, 4 copii si 2 nepoti, si un skipper, au pornit in descoperirea Grenadinelor in iarna lui 2015.
ora 7.50 dimineata, 30 noiembrie
Tineti aproape, aventura abia incepe.
3 capitani de bord au ridicat panzele spre Mustique iar vreo 4 maini dibace au reusit sa traga afara din apa o baracuda de aproape 1 metru
