Silicon Valley – San Jose – Cisco office

Incet ne indreptam spre scopul propriuzis al calatoriei in State.
A doua zi, impreuna cu colegii de la Vodafone am vizitat birourile Cisco, am avut si mult asteptatele sedinte, pentru care zburaseram 12 ore, iar acum ca acestea au fost bifate, hai sa ne punem iar pe treaba si sa vedem ce mai e de vizitat in California!
Sediul firmei la care lucrez, se afla in Silicon Valley, unde-s ingramadite cele mai mari firme de IT din lume.
Satul Cisco, cum i se spune este mare cat un oras. In jur de 40.000 de anjajati lucreaza pentru Cisco aici in Silicon Valley, unde a fost si fondata firma.

Se vede treaba ca a doua zi de stat in state nu prea am avut timp de poze, c-am fost mai mult ocupat cu munca.
Seara, dupa sedinte am fost sa serbam iar, la restaurantu unui hotel de fitze si impresii, Ritz Carlton pe nume.
Aici am inceput sa ne cunoastem mai bine, sa stam de vorba, sa ne povestim hobbyurile sa remarcam in grup frumusetea orasului, successul sedintelor samd. Astfel am aflat ca elvetianu asta de venise cu sampania la el, este mare degustator de vinuri si ca unu din colegii de la Vodafone are vinul ca un fel de hobby si el. Subiectul preferat al serii a fost vinu’. Nu doar ca subiect de discutie ci si ca fel principal al mesei. Asa ca sa curga vinu si de ce nu, daca tot e “ieftin”.., sa curga vinu’.
Am tinut sa le spun ca cel mai bun vin care l-am baut, a fost un vin rosu, baut anu asta la tara. Facut de unchiu si tinut in butoi de stejar, cu un buchet de neegalat!

O astfel de masa in care o singura sticla de vin rosu cabernet sauvignon costa mult peste media unui salar din Romania, mi-a lasat un gust cam asa, amar spre sec, cam ca vinu’ bun. Am degustat si tot degustat. M-am holbat la vinu ala din pahar din toate unghiurile, sa pricep de ce este atat de scump, insa n-am inteles.
Era negru la culoare, nu stralucea ca auru. Mirosea a vin bun, normal. Facea cateva bule in pahar ca orive vin. Intr-adevar e cum e, bun, merge la friptura, se simte esenta, buchetul samd insa parerea mea e ca marketingu e dat dracului. Platesti eticheta si brandu de sute de ori mai mult decat costa vinul in sine.

Iar acu daca ma mai intrebi pe mine inca o data, care e cel mai bun vin care l-am baut vreodata? Raspund tare si clar ca ala de la tara, servit asa la taiatul porcului sau de Paste cu familia. Are un buchet de neegalat, iar la pret de sute de ori mai ieftin, un singur litru. Cateva sticle, da nu mai mult de 10, cu vin din asta sofisticat fac cat un butoi de vin la tara, ca si pret, dar nu ca si calitate dupa mine. Oamenii sunt de multe feluri dupa cum se stie. Unii simt cu adevarat esenta vietii, degustand astfel de vinuri scumpe. Altii se mai mult decat multumesc cu un vin bun rosu, de tara. Io fac parte, hotarat, din ultima categorie.

Dupa succesul zilei si mai ales dupa discutia cu tematica vinurilor, soarta celei de-a treia zi in California a fost rapid pecetluita.
Unde credeti ca urma sa mergem? Nici prin cap nu mi-a trecut!
Urma sa mergem la degustat de vinuri, in zona cu cele mai faimoase podgorii americane, Nappa Valley.
A fost o zi de neuitat !
Povestea urmeaza in detaliu, tineti aproape 🙂