E joi dimineata 13 octombrie, suntem la bordul aeronavei Condor de tip Boeing 767-300 si ne intoarcem spre Frankfurt. Timpul imi permite din plin sa trec prin amintirile frumoase adunate in ultimele 2 saptamani, nu de alta dar mi-i ca le uit altfel asa ca iata-ma cu gandul in satul insular Dhidhdhoo.
Intr-una din dupa-amiezele fierbinti ale anotimpului “ploios” in care am vizitat cele doua din insule din Maldive, am apucat sa facem si o excursie pe unul din satele localnicilor. Anotimp “ploios” si nu doar simplu ploios, pentru ca a plouat o singura noapte cat timp am stat noi in Maldive, in rest a fost numai soare.
Satul Dhidhdhoo este localizat bineinteles tot pe o insula, pe care am ajuns cu barca cu motor dupa aproximativ 45 de minute de mers. Ajunsi ne-am dat cu totii jos din barca, iscodind curiosi in dreapta si-n stanga cu privirile. Ne asteptam sa gasim bastinasi stransi la un loc care rad pe sub mustata in timp ce turistii ii pozeaza cadru dupa cadru, oameni adunati care muncesc si fabrica diverse lucruri pe langa gospodariile construite eventual din lemn de cocotier. Asta era cel putin imaginea pe care o aveam de la televizor a satelor cu bastinasi de pe insule gen Borneo. Da’ de unde, insula noastra de pescari era inconjurata de liniste si parea parasita. Cativa barbati munceau pe plaja langa un munte de nisip amestecat cu corali. Separau nisipul de bucatele de coral aruncandu-l cu lopata printr-o plasa. I-am intrebat de unde provin si mi-au spus ca-s din Bangladesh si India. Pareau destul de batuti de soarta si nu prea aveau mare chef de stat de vorba cu mine. I-am salutat politicos si am urmat mai departe grupul nostru de turisti curiosi europeni.
Bun, impreuna cu ghidu am inceput turul prin sat. Vin si primele explicatii de la ghida noastra: acesta este un magazin de suveniruri, daca vreti sa cumparati ceva poftiti inauntru, acesta este un alt magazin de suveniruri, daca vreti si de aici sa cumparati ceva, poftiti si aici inauntru, asta este alt magazin de suveniruri, daca mai vreiti sa cumparati ceva, cum v-ati obisnuit deja puteti sa poftiti inauntru. Am poftit din curiozizate. Rafturile se vedeau de afara pline de obiecte artizanale tipic turistice. Noi nu prea ne dadeam seama cine ar fi putut sa le munceasca ca oamenii nu prea erau prezenti pe insula. Asa cum banuisem ne-au confirmat ca majoritatea bunurilor sunt importate din Indonesia. Dupa atatea magazine de souveniruri am intrebat si noi, in afara de magazine de souveniruri satul asta mai are si altceva, de exemplu unde-i scoala din sat, unde-i domnu’ Trandafir? Ne-au aratat si scoala dar cica era parasita. N-au profesor si in plus cica nici copii interesati de scoala n-ar prea fi, asa ca aia care-s interesati cu adevarat pot sa mearga la scoala pe o insula vecina cu barca. Se studiaza 10 clase in limba lor materna, divehi iar ca limba straina se studiaza engleza. Daca vor mai multa scoala atunci tre’ neaparat sa mearga in Male. Numai acolo se poate studia mai mult de 10 clase.
Cam la la fel era si cu dispensarul. Arata bine dinafara, avea usi cu geamuri de termopan, dar n-avea doctor. Daca o patesc grav sunt dusi in Male, daca-s numai accidentati usor sunt tratati la dispensar de una din femeile din sat. Satul asta pe care l-am vizitat noi avea in acte pe la 180 – 200 de locuitori iar ca si suprafata il faceai cu piciorul in mai putin de 20 de minute de jur imprejur. Cica erau cam cu toii plecati pe alte insule, cu munca cand am ajuns noi pe acolo. La un moment dat ni s-a aratat o casa vopsita in portocaliu, cu termopane si gresie pe dinauntru. Apartinea unuia dintre chelnerii care lucrau pe Sun Island – se vedea ca era fruntas printre gospodarii locului. Nostim a fost cand brusc de printre cocotieri a aparut un gentleman imbracat la costum si cravata. N-am apucat sa-l intreb daca e primarul insulei, nici sa-i dau buna ziua, c-a disparut in mangrove imediat. Arata foarte impozant la cravata si cred ca de fel era si foarte ocupat, mai ales cu numaratul pestilor din ocean, ca a trecut printre noi cu o viteza de pui de rechin. Insulele au tot un fel de primar, numa ca se cheama conducator de insula si raporteaza conducatorulului de atol.
Am mai vizitat bineinteles si moscheia din sat. Aveau 2 moschei de fapt, una veche de aproximativ 300 de ani si una noua moderna, cu termopane, zidita calumea. Ni s-a explicat ca de cand cu tehnologia moderna, nu mai trebuie sa se urce in minareta imamul satului, sa le cante credinciosilor pentru a veni la rugaciune. Acum imamul le striga credinciosilor mult mai simplu, folosind o portavoce, din fata moscheiei. In plus, nu si-au mai batut nici capul sa construiasca o minareta pentru moscheia asta noua cu termopane, ca se aude si pana-n isula vecina cand canta imamul in portavoce. Daca s-ar mai urca si-n minareta si cu portavoce, ar fi prea de tot pentru un sat in care abia se zaresc locuitorii. Inteleapta decizie sa nu-si mai construiasca minareta, mi-a placut foarte mult, mai ales pentru ca toate constructiile din satele ..maldiviene insulare sunt facute din …coral. Am facut ochii cat cepele cand am auzit, m-am apucat sa pipai zidurile sa vad daca se simte la fel ca atunci cand pipai un coral. Toate casele, gardurile, toate constructiile din sat sunt facute din coral. Localnicii sunt experti in ale scufundatului. N-au nevoie de echipament special de scufundator sau tub cu oxigen pentru a se scufunda. Au nevoie numai de un topor pentru a desprinde cu brutalitate coralul de pe recif. De respirat pot sa respire lejer 2 3 minute sub apa la o adancime de 20m. De cand am aterizat prima data pe Sun Island am remarcat ca localnicii, au picioarele foarte late. Cand le-am vazut m-am gandit ca doar balena rechin ar putea sa mai tina pasul cu ei cand e vorba de inot sau o scufundare. Pana nu cu multi ani in urma coralii in zona Maldivelor erau folositi ca material de constructie. Din bulbul principal al coralului obtineau un fel de caramizi iar din ramurile coralilor obtineau prin fierbere si pisare o pasta asemanatoare cimentului. Deci din bulb de coral taiat bucati cu toporul, impreuna cu pasta de ramuri de coral amestecata cu nisip si apa reiese o casa destul de trainica si chiar aspectuoasa.
In timpul turelor de snorkeling imprejurul insulelor, in timpul scufundarilor la 30 metri care le-am facut, m-am tot intrebat unde naiba sunt coralii. Suntem intr-un paradis ecuatorial dar sunt foarte putini corali in apa! Intreband in dreapta si in stanga pe altii mai desptepti ca mine de ce nu sunt corali in apa si de ce sunt asa multe ramuri de coral moarte pe plaja si fundul oceanului, am aflat ca incalzirea globala si tsunamiul ar fi principalii vinovati si din aceasta cauza peste tot sunt bucati de coral mort. Le-am muscat explicatiile la momentul respectiv, dar acum adevarul a iesit la iveala. Un localnic mi-a povestit ca abia in urma cu cativa ani guvernul a aprobat o lege prin care se interzice distrugerea coralilor si folosirea lor ca materiale de constructie. In plus, cica tsunamiul din 2004 a ajutat foarte mult la curatarea recifului de bucatile de coral macelarite cu topoarele si acum incep sa creasca iarasi corali noi. Intr-adevar i-am vazut si eu sub apa si sunt mici de pana intr-un metru. Cand ne-am dat jos din barca sa vizitam insula asta cu localnici, am vazut un munte imens de pietroaie. Pareau pietroaie dar cand m-am apropiat erau de fapt corali bucataliti, macelariti. Unul dintre ghizi era localnic, l-am interbat cum naiba pot sa faca una ca asta. Raspunsul a fost natural si simplu exact ca-n melodia de la parazitii. Cand omul n-are ce sa puna in farfurie, il doare fix in pula unde arunca o hartie. Altfel spus, soarta coralilor din Maldive este foarte asemanatoare cu a padurilor din Romania.. Unul dintre cei doi ghizi era destul de serios cand mi-a raspuns .. avem si noi nevoie de case si trebuie sa le construim din ceva. Deh, are si omul dreptatea lui. Mai plimbandu-ne prin sat, am ajuns si-n partea cealalta a insulei, adica fix acolo unde ducea canalizarea salutlui. Sistemul de canalizare nu era unul prea complex pentru satul nostru in care ne aflam. Era format dintr-o teava care era scoasa in ocean, cam la 10, 15m de plaja. N-am stat mult prin zona. Am adirmat 2morene si am sters-o repede.
Una peste alta a fost educativa vizita pe satul insular, inconjurat de ape cat vezi cu ochii.
Cat timp analizam niste bucati imense de coral taiate cu toporul si evaluam pagubele aduse si de aceasta data naturii tot de mana omului, Raluca a primit de la un batran al satului o scoica frumoasa, lucitoare. Batranii se pare ca sunt la fel peste tot, cu privirea si inima calda, bucurosi sa primeasca doar un zambet sau o vorba frumoasa.
Pozele facute-n satul insular Dhidhdhoo, completeaza comentariile mele. Se gasesc toate aici.