MotoGP Assen, somn in Workum

Obiectivul weekendului nostru de acum doua saptamani a fost campionatul mondial de motociclism din Assen, cursa principala urma sa fie sambata pe la orele 14. Asa ca vineri dupa-amiaza dupa munca am plecat spre Olanda. Ne-am pus bicicletele pe masina si am pornit-o spre nord-vestul tarii, destinatia de somn fiind pensiunea Gast Inn din satul Workum situat pe coasta Marii Nordului – Ijsselmeer cum ii zic olandezii. Ralu a avut mana libera in alegerea pensiunii unde urma sa dormim asa ca a ales cu foarte multa indemanare si inspiratie, coasta de nord vest a Olandei, desi noi urma sa Mergem in Assen care e mai prin centrul tarii.
Carcotas din cand in cand sa nu spun chiar ca tot timpul, am cam strambat din nas cand am vazut ca-s mai mult de 100 de km fata de obiectivul nostrum final – cursa de motociclism din Assen. Cu cazarea tocmai pe coasta urma ca vineri sa mergem in Workum sa ne cazam, apoi sambata sa ne intoarcem in Assen pentru cursa apoi sambata seara sa ne ducem iar in Workum pentru somn.. La inceput mi s-a parut cam lung si obositor, da-n cele din urma s-a dovedit a fi un traseu exceptional. Bravo puiutzu :*

Harta cu traseul parcurs vineri, sambata, duminica: Dusseldorf-Workum-Assen-Workum-Hoorn-Dusseldorf arata cam asa:


Cam de fiecare data cand ajungem in Olanda, ne miram in continuu de cat de multe canale cu apa au peste tot, de cat de verde e iarba, de cat de grase-s oile care pasc, cat de multe vaci in libertate au pe dealuri, de cum caii sunt lasati sa pasca si s-alerge pe terenurile lor pline de iarba si incadrate nu de garduri ci in mare parte de canale cu apa.. Altimetrul inclus in sistemul de navigatie al masinii ne indica aproape peste tot 0m, nefiind programat sa masoare si sub nivelul marii.. Iarasi ne miram de vastele portinuni ale Olandei situate sub nevelul marii si gandul ne fugea in viitor cand saracii olandezi vor trebui probabil sa se mute mai in est din cauza apelor invadatoare. Ar putea sa vina in Romania ca noi suntem bine deasupra nivelului marii. Decat o invazie de chinezi, indieni, pakistanezi parca mai degraba mi-ar placea ca gena noastra romaneasca sa se mai amestece si cu una mai blonda si mai vestica.. Vise..

Doua ore de condus si am ajuns in Workum. Nerabdatori sa descoperim satucul, ne-am dat jos de pe masina bicicletele, ne-am cazat si am lut-o prin sat la plimbare.  Satucul asta olandez ne-a impresionat prin frumusete, curatenie, simplitate, poduri mobile.. care se ridicau sa treaca barcile cu catarge lungi, mori de vant, trasee de bicicleta… Casele “vechi”, sunt majoritatea construite din caramida rosie sau neagra, cam cu un etaj sau doua si cele mai instarite sunt situate pe marginea unui canal cu apa. Geamurile sunt mari, foarte mari, cu sau fara perdele. Nu prea le pasa daca te holbezi la ei in casa cand treci pe strada. Probabil ca s-au obisnuit sa isi respecte fiecare intimitatea, desi de multe ori e numai la o.. ridicatura de privire. Bineinteles ca noi ne-am uitat inauntru de cateva ori si le-am admirat mobila interioara, cateva bucatarii si cateva dormitoare de copii cu trenulete pe jos si jucarii de tot felu. Ce m-a impresionat cel mai tare au fost barcile de peste tot. Satenii isi tin ancorate in fata casei barcile pe care le folosesc in special pentru agrement.. Toate lucesc in soare, sunt lustruite, unele au lungimi de pana la 20 de metri sau chiar mai mari si sunt atat cu panze cat si cu motor.. Oricat as incerca sa descriu locurile, pozele isi fac mai bine datoria.

Click pe poza sa se vada mai mare

Deci vineri, cam asta am facut. Ne-am plimbat cu bicicletele pe malu canalelor cu apa din Workum si am vizitat cam tot satu..
Satenii au prin curte si pe terenurile care le inconjoara casele tot felul de vietati inclusiv lebede negre, albe, rate, gaste, oi, vaci, cai.
O mica cireada de vaci albe aproape la fel de curioase ca noi, ne-a starnit curiozitatea la maxim. Se si uitau lung cand am trecut pe drumul de langa imasul pe care pasteau asa ca am oprit sa le dam buna ziua si sa ne si jucam putin cu ele. Initial am crezut ca ceva nu e in regula ca pareau foarte diforme fata de ce stiam noi ca trebuie sa arate o vaca. Recunosc ca nu mai vazusem niciodata asa o rasa de vaca cu pulpele cat un glob pamantesc in miniatura. Osul piciorului era ca o scobitoare pe langa pulpa uriasa.. Am inteles ulterior ca satenii sunt si foarte mandri de rasa lor de vaca de Workum .. Ia uite pozele:


 

In afara satului incep sa apara fermele. Undeva in mijlocu fermei se afla 2, 3 case dupa care se vad tot felu de silozuri pentru furaj, grajduri pentru animale, hangare pentru utilajele de tot felu. Am tot cascat gura prin sat, ne-am facut si poze cu o moara de vant de prin 1800 si ceva, dupa care am intrat intr-o crasma de-alocului sa ne incalzim oasele. O parte din barbatii din sat erau adunati in jurul unei mese mari, de vo 15 oameni, radeau, povesteau .. Dummezeu stie ce, ca au o limba de nu intelegi o iota.

Seara ne-am intors la pensiune – unde am dormit neintorsi pana dimineata.
Samabta a fost ziua cea mare, campionatul de MotoGP din Assen asa ca pe la 10.30 am pornit la drum. A fost o zi cu frig si ploaie. Cand am ajuns la circuit am fost intampinati de o mare imensa de masini si motociclete parcate. Ne-am ancorat si noi masina unde am fost indrumati de organizatori, ne-am prezentat biletele si am intrat in zona cu tribune a circuitului din Assen. Locurile care le-am avut s-au dovedit a nu fi dintre cele mai bune, asa ca ne-am mutat singuri de la “cu loc” la “fara loc” sa putem vedea mai bine cursa. Raluca a fost impresionata mai ales de mugetul puternic al motoarelor, de iscusinta pilotilor de a se aplecat pe curbe, de viteza ametitoare cu care treceau prin fata noastra – peste 300 km/h. Pentru ca a plouat accidentele n-au lipsit dar n-au fost nici grave. Noi eram pozitionati destul de strategic, intr-o curba cam ca un “ac de par“, de 180de grade dar destul de larga. Deci se intra cu viteza in curba, se frana si apoi se accelera. Din cauza asfaltului ud, doi sau trei piloti au pierdut controlul motorului si au iesit in décor. Noi am stat cu ochii in principal pe Valentino Rossi. E fost campion mondial si il vazusem live si in Sepang cu 6 ani in urma. Atunci chiar m-a impresionat. Acu’ s-a mutat de la Yamaha la Ducatti si se pare ca rau a facut ..ca nu prea a vazut podiumul anul asta.

Dupa ce s-a terminat cursa am asteptat in masina 1h40 de minute la o coada imensa pana am reusit sa iesim din parcarea circuitului.. De data asta organizatorii au lipsit s-au poate nu i-am mai vazut noi din cauza cozii imense de masini.

Seara am ajuns din nou in Workum si am ales pentru cina un restaurant de-al locurilor. Mancarea a fost buna desi preferatele mele vor ramane sarmalutzele noastre cu mamaliguta si smantana, ciorba de vacuta, de burta sau de fasole cu ciolan, fripturica cu mujdei si lista ar continua.. N-aveau din astea asa ca am incercat de-ale lor, un peste prajit prins prin canalele lor cu apa, un fel de lasagnia de vinete parca, cartofi taranesti cam ca la noi, cu mult ulei si ceva sunca amestecata. Garnitura varia din tot felu de legume.

Duminica am avut o zi de plaja dar n-am stat ca pentru noi era totusi frig si am decis sa ne continuam excursia si sa mai vizitam din locuri.
Asa ca am luat-o spre casa dar nu pe acelasi drum. Cum se vede in poza mai sus, am desenat pe harta cu masina un fel de tatar cu gatu’ lung si frezan-n vant. Urmatoarea destinatie a fost un orasel tot de pe coasta – Hoorn. Autostrada a continuat pe un dig (Afsluitdijk) lung de 32 de km, lat de 90 de m si inalt de 7m – construit la inceputul secolului 20 pentru a le proteja coasta de valuri si inundatii. Digul asta acum cu autostrada pe el mai uneste provincia de nord a Olandei, Friesland unde era si Workumul, de restul tarii. Proiectul initial al digului incepuse la sfarsitul secolului 19. La mijloc aveau un monument unde am oprit si noi sa ne informam si sa facem cateva poze. Nu ne-am putut opri si am si facut repede o comparatie cu ce avem noi prin Romania si ce au olandezii in Olanda.
A rezultat o diferenta de aproximativ 120 de ani intre tari .. Se poate sa fi gresit totusi la calcul, dar nu prea cred. Mi-i ca daca mai calculam o data ne da mai mult asa ca o lasam asa deocamdata.

Cam asa a fost plimbarea noastra la MotoGP-ul din Assen cu oprire pentru somn in Workum 🙂
Ionut

This entry was posted in Excursii. Bookmark the permalink.

One Response to MotoGP Assen, somn in Workum

  1. Raluca says:

    mi-am amintit iar ce frumos a fost :). ce povestitor iscusit :*

Comments are closed.