Plimbare printr-o frumoasa gradina din Hannover, cu multi ani in urma “prasita” in stil baroc

A fost 9 mai, ziua Europei, ziua lui “eu nu strivesc corola de minuni a lumii” si cel mai important pentru mine – ziua prietenului meu cel mai bun – Ralu! 😀
Trimis in delegatie pentru o saptamana intr-un moment cam nepotrivit, prima zi de munca s-a terminat pe la 4, asa ca am avut destul timp sa fac din pacate singur o plimbare prin Hannover. Ghidurile turistice de pe internet recomandau printre altele, o plimbare pin gradinile roiale ale Hanovrei, Herrenhauser Garten – Gradinile Caselor Barbatilor. In pantaloni scurti, sandale si la subrat cu noul meu aparat de fotografiat pe care l-am primit cadou de la Raluca – ea a primit unul nou de ziua ei, La multi ani puisoru :* – am iesit sa admir natura, deci am luat-o in directia gradinilor baroc Herrenhauser.
O gradina baroc, vazuta prin ochii “de artist” ai unui inginer in telecomunicatii cu “inclinatii profunde spre arta”.., arata cam asa: pe o suprafata foarte intinsa, dreapta sau in panta, de aproximativ 10 – 20 de hectare sau poate chiar mai mare, se afla plantati foarte multi pomi, foarte multe garduri vii si foarte multe ..statui. Sunt asa de multe statui incat par mai degraba cultivate, nu sculptate. La marginea gradinii, de jur imprejur se afla sapat un canal artificial prin care circula apa si pe care si-au facut cuib de-a lungul timpului zeci de rate, lebede, lisite si multe alte pasarele de balta. In apa canalului pot fi admirati zeci de pestisori, unii de dimensiuni chiar impresionante – pescuitul in Germania e interzis cam peste tot pe unde mergi, asa ca unii pesti in astfel de canale sau lacuri ajung la dimensiuni de basm, am vazut cativa crapi cam de 1metru :D, hai poate putin mai mici dar cam pe acolo, oricum foarte mari. Atat copacii cat si garduletele astea vii sunt plantati intr-un fel anume – cu totii se tin de manutze sau de crengutze astfel incat sa formeaze o simetrie perfecta. Din orice unghi te uiti vezi numa linii, dreptunghiuri, diagonale, labirinturi. Gardutzele vii din interiorul gradinii nu sunt mai inalte de o schioapa si sunt plantate ca niste vartejuri. Nu stiu de ce ma duceau cu gandul la dansurile pe care le vedeam la televizor cand eram mic. Cum care dansuri? Alea de se tineau zeci de oameni fara voia lor de mana si formau dintr-un cerc foarte mare, zece cercuri foarte mici si tot asa din zece cercuri foarte mici aparea brusc spre exemplu o inima foarte mare din care trebuia sa radieze un sentiment aparte de patriotism. Toate aceste elemente naturale sunt plantate sub diverse forme care mai de care mai pline de imaginatie. Gradina este impanzita de nenumarate alei mici pe care poti sa te plimbi, banci pe care sa te asezi cand esti obosit si de pe care eventual sa admiri zecile de statui presarate peste tot pe unde privesti. Apoi pe la mijlocul gradinii e si un lac, cu o fantana arteziana in mijloc, pe malu lacului iarasi cateva alte zeci de statuiete. Deci e nevoie de foarte mult calcul la proiectarea unei astfel de gradini, foarte multa matematica, simetrie, curatenie, dichiseala sau altfel zis, in termini mai putin cunoscuti mie – foarte mult talent artistic. Undeva in capatul gradinii se afla si palatul care odata, demult, i-a adapostit pe regii Hanovrei.
Cadrul natural in care ma plimbam arata cam ca mai sus, Raluca era in Dusseldorf, eu in Hannover deci n-aveam incotro decat sa explorez parcul singur. Mentionez de la bun inceput ca plimbarile de unul singur nu prea-mi plac, daca eram cu Raluca totul capata alta culoare. Si iata-ma la ..plimbare. Pe cele cateva sute de statui, presarate prin toata gradina, le-am cuprins cu privirea si admirat cam intr-o secunda ..pe toate. Ca sa fac o comparatie la fel de rusinoasa ca descrierea de mai sus dar la fel de adevarata.. a fost cam la fel ca atunci cand am vizitat intr-o dupa-amiaza “Le Louvre” – in aproximativ 2 ore am trecut prin mai mult de 100 de sali pline ochi cu arta, pline cu tablouri pictate de pictori de calibrul tunului lu’ Orban, deci treaba cu adevarat serioasa. Sa revin in gradinutza mea boroc, mai intai am cuprins statuietele cu privirea – asta e totusi ceva ca puteam la fel de bine sa nu le vad deloc desi una are cam pe la 3metri – apoi probabil in timp ce ma scarpinam in cap, mi-am zis pfuiii.. ce de statui, dupa care mi-am mai dat seama ca toate-s albe, lucrate foarte ingrijit in marmura alba, majoritatea inspirate fie din mitologia greaca fie din istoria imperiului roman, dupa care inconstient le-am plasat undeva in fundal – si am uitat complet de ele.
Imaginea unei astfel de gradini baroc nu o uiti imediat, persista foarte mult timp, deci e clar ca reusesc sa-l farmece intr-un mod aparte chiar si pe cel mai putin initiat in arta cum sunt eu. Gradina palatului Schonbrun de exemplu pe care am vizitat-o de mai multe ori, e tot baroc si n-am uitat-o chiar daca nu am mai vazut-o de ani buni. In mod sigur, in functie de inzestrarea si inclinarea sprea arta a celui care se plimba prin o astfel de gradina impactul artei baroc poate fi mai mare sau mai mic. La mine a fost mai mic, pentru ca la fel de tare imi place si atunci cand ma plimb printr-o padure, sau pe niste dealuri simple in natura. Eu am fost crescut mai mult prin gradina bunicului care.. cand ma uit acum, n-avea nici o tangenta la stilul baroc si era foarte frumoasa asa cum era ea – simpla. Adica nu vedeam zeci de statui printre butucii de vita de vie, nici fantana arteziana, nici gard viu in forma de ceas cu cuc, nici lebede sau lisite. Nucii nu se tineau de crengute cu merii, prunii, ciresii sau visinii ca sa formeze cu totii o frumoasa hora a unirii. Intr-adevar vedeam multe rate :)) .. deci iata o asemanare chiar buna. O sa-i spun bunicului ca gradina lui are elemente baroc 🙂

Stilul baroc, descris de specialist, spune asa, citat de pe ro.wikipedia.org:
Stilul baroc este caracterizat de monumentalitatea clădirilor şi excesivitatea decorării interioare şi exterioare a acestora (în arhitectură), folosirea scenelor dramatice cu personaje multiple reprezentate din unghiuri diverse grupate în jurul unui vortex asimetric plasat în ansamblu (în sculptură), realizarea de compoziţii complexe cu personaje multiple aflate în situaţii dramatice prin utilizarea diagonalelor şi a tehnicii clarobscurului (în pictură), crearea dramatismului interior şi unei anumite “îndrăzneli”, fanteziste chiar utopice, a discursului (în literatură, muzică şi poezie).

Pentru ca mai logica mi se pare teorema stringurilor 😀 ma opresc aici cu citatu, pentru cei interesati mai multe detalii pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Stil_baroc

Ca sa trag o concluzie, ce mi-a placut mie cel mai tare in aceasta gradina baroc a fost linistea inconjuratoare, pomii, iarba frumos taiata, bancile pe care puteai sa te odihnesti la umbra, natura asa cum e ea in mod normal. Iar intre toate astea cel mai mult si mai mult mi-a placut sa admir o lebada pe cuib. Am avut norocu sa o si vad pe viitoarea mamica lebaduta cand s-a ridicat de pe cuib si si-a intors cu grija ouale cu ciocul. Sunt niste oua mari, gri si erau multe, vreo 6 cel putin.
Am prins-o si in poze :

Inainte de a intra in gradina baroc, am trecut pe la casa de bilete. Pe bilet scria ca as avea intrare si la gradina botanica, pozitionata de partea cealalta a strazii principale si la vreo 5 minute de mers pe jos. Dupa cateva ore de plimbat ..in stil baroc, m-am indreptat catre gradina botanica – care cu adevarat mi-a uns sufletul si m-a incarcat cu energie. Gradina botanica din Hannover este cu adevarat un mic colt de rai pe pamant. Cred ca o intrece in frumusete chiar si pe, pentru mine pana mai ieri cea mai frumoasa gradina botanica din lume, botanica din Iasi. Mii de flori colorate, seri cu orhidee si pasarele exotice lasate in ”libertate”, mini helestee cu un fel de rechini de mici dimensiuni, cactusi, palmieri, bananieri, portocali, lacuri – tot ce are natura mai frumos – a fost strans de neamt si expus cu grija in aceasta gradina botanica

Mai multe poze in episodul urmator 🙂
Ionut