De 1 Mai, am fost si noi la un fel de mare. De dimensiuni restranse e drept si fara adieri sarate, dar ne-a placut!
Sambata seara, ne-am facut o programare la un curs de incepatori de ski nautic. Asa ca duminica dimineata, dupa un breakfast copios, pe la 9.30 am ajuns in Langenfeld. Cursu incepea la 10. Raluca era la prima incercare de ski nautic, eu eram la a doua.
Prima fusese la mare, in concediul de anul trecut si a fost incununata de un esec total. Atunci nu reusisem sa stau pe skiuri mai mult de 3 pana la 5 secunde si asta dupa ce fusesem “pregatit” sau mai bine zis avertizat de baietzii care trageau salupa..
-Ai mai incercat vreodata ski nautic? -Nu, e prima data acuma.
-Pai daca n-ai mai facut, nu prea credem ca te poti tine pe skiuri si se duc si banii, sa stii. -Hai ca totusi vreau sa incerc, ca privind de pe plaja nu pare imposibil.
-Bine, cum vrei! Incercam sa te ridicam pe apa de 3 maxim 4 ori, daca nu merge si nu merge, te aducem inapoi pe pontonu plutitor. -Bun, am inteles, hai sa-ncepem!
Atunci plecarea se facea direct din apa. Iti luai skirurile in picioare, sareai in mare de pe un ponton mic plutitor, scoteai picioarele din apa si tineai triunghiul cu funia agatzata de o salupa, in maini asa incat funia sa-ti treaca cumva printre picioare. Apoi dupa ce ala baga viteza cu salupa trebuia sa te ridici si sa te tii deasupra apei. Intr-un fel reuseam eu atunci sa ma ridic, da’ problema era ca-mi aluneca de fiecare data din mana triunghiul de care ma tineam in momentul in care shalupeanu baga viteza. Eu tot urlam din apa la el s-o lase mai moale cu viteza pana apuc sa ma ridic deasupra. Ala, da, da, hai ca-i dau mai incet.. Cand ma gandesc acuma, eram acolo si la un moment nepotrivit. Desi aia erau in mijlocul orelor de munca.. era totusi ora pranzului, iar afara un soare.. si se cam dormea la ora aia. Era clar ca nici pentru shalupagiu nu prea era un moement prielnic de plimbat pe mare in plin soare, 30 – 40 de grade afara, mai ales ca si cam toti colegii lui de munca dormeau pe ponton.. Asa ca dupa multiple incercari, dar nu mai multe de 4.., m-a adus inapoi pe ponton unde a tras si el la umbra langa colegii lui care dormeau de mutau locu. Cam asta a fost prima mea interactiune cu skiul asta nautic. Atunci mi-am zis, las ca-mi gasesc eu un lac pe undeva sa invat si o sa vin inapoi doxa de ski nautic.
Weekendul asta, a fost cu totul altfel. Cu 30 de minute inainte sa incepem cursul, am ajuns in Langenfeld, la lacul unde urma sa avem prima lectie de wasserski. Raluca era langa mine ca un titirez. Zambareatza si emotionata toata imi zicea intruna.. Cand eram eu mica eram o super curajoasa, acuma mi-e o frica de nu stiu ce-i cu mine. Da tze mi friiica.. 😀 promiti ca nu patzesc nimic?? Ce sa patzesti puisor, ca doar eu is pe mal ma uit la tine! Nu patesti nimic! Si dupa tot felu de incurajari de genu, am ajuns aliniati langa tot felu de nemtzi si nemtzisori, de la mic la mare, in fata instructorului. Regulile sunau cam asa. Stati ciucica si nu va lasati pe spate. Ca sa virezi dreapta te lasi mai tare pe picioru drept, ca sa virezi stanga te lasi mai tare pe piciorul stang. Atentie sa nu ratati marcajele portocalii de pe apa, ca daca le ratati, ratati si curba si o sa aflati cam cat de calda e apa. Regulile sunt cam ca la ski pe zapada – de altfel, un sport cu care noi nu prea am avut foarte mult de-aface. Toata teoria a fost concluzionata printr-un sfat care suna cam asa: Va inchipuiti ca sunteti pe patine cu rotile si sunteti trasi de o bicicleta. Ce faceti atunci? Va lasati pe spate? Nu, ca daca o sa va lasati pe spate v-o iau picioarele inainte si ati ajuns cu fundu-n sus si apoi pe jos. Deci ce faceti cand va trage unu cu o bicicleta si voi aveti patinele cu rotile in picioare? Ne tinem strans de sfoara, nu ne lasam pe spate, centrul de greutate il indreptam usor in fata si stam pe toata talpa piciorului! Corect, deci nu uitati – toate astea in pozitia – ciucica! Bun. Primu in linie era un neamtz zambitor cu muschi din cap pana-n picioare. Era cu fi-su acolo. Asa ca sa dea un exemplu bun copilului, a luat-o el primul cu skiurile pe apa – dar si in freza de altfel. Lansarea in apa se facea de pe un fel de covoras care intra usor in apa. Deci stateam toti pe margine aliniati, si caruia ii venea randu, pasea pe covoras, lua pozitia ciucica, lua triunghiu in mana si incet incet era tras in apa. O poza mai completa cu instalatia asta de tractare e aici:
http://www.wasserski-langenfeld.de/tl_files/fotogalerie/das_gelaende/wakeboard_see_015.jpg
Deci destul de asemanator cu teleskiul de pe Bradul. Esti tras de o instalatie montata pe marginea nu a pistei de ski ci a lacului.
Bun, vine randu neamtzului. Ia triunghiu in mana, pozitia ciucica si se lasa tras usor spre apa. S-a tinut bine neamtzu pe picioare, nu era el degeaba voinic! Pana la prima curba, cand excursia lui pe lac s-a terminat. Cu ocazia trantei lui in apa, am inteles noi restu care-l urmaream de pe margine, ca daca nu o luam printre marcajele portocalii de pe lac, n-avem nici o sansa sa luam curbele. Lacu avand forma unui oval, trebuia sa luam curba stanga de 4 ori ca s-ajungem de unde am plecat. Porneste al 2 lea, al 3 lea, cativa nemtisori reusisera sa ia si prima curba, si a doua, si a treia, unii au ajuns chiar de unde au plecat. Deci se putea. Se vedea ca nemtzii cam au inclinatii sportive, ce mai. Vine si randu’ lu Ralu. Cu zambetu pana la urechi, emotionata toata, ia in mana triunghiul, pozitia ciucica, strangea de triunghi la fel de tare cat strangea si din dinti si ia-o in apa! Eu de pe margine o incurajam! Face ea cam 5 metri pe apa si apoi buf, cu capu la fund. Desi se tinea foarte bine pe apa, n-am inteles de ce daduse drumu din maini la triunghi! Momentu memorabil pentru mine acu venea. Scoate ea capu din apa si baga de 2 ori un chiuit de genu uuuuuuuuuuuuuu!! uuuuuuuhhhuuuuuuhhuuuuu uuuuuuuuuuuuuuu!! hehehehehe : )), eu de pe mal bravo puiu !!! ai fost super tare!! Dupa care se uita ia in dreapta in stanga, vede ca e cam de unde a plecat, isi impinge skiurile spre mal, si incet incet a iesit inot la mal. Dupa ce iese, o intreb. Tu, da te tineai super bine pe apa, cum de ai cazut brusc?
Pai cand am vazut ca chiar merg pe skiuri, am dat drumu la triunghi din mana de emotie. Asa ca buf cu capu la fund. Am zis bun, hai ca data viitoare faci clar mai bine! I-am dat 3 pupici pentru chiuitu care-l scosese dupa ce a cazut in apa si apoi a venit si randul meu. Filmu il aveam deja in cap. Te tii de triunghi, te trage unu cu bicicleta, tu cu patinele cu rotile in picioare, in pozitia ciucica, te tii de funie. Nu vrei sa-ti lasi picioarele s-o ia inainte ca atunci o sa o iei pe spate, nu vrei nici sa te lasi prea tare in fata ca atunci cazi in bot. Iau triunghiu in mana, si in apa. Patit fusesem deja la mare cand tot scapam triunghiul cand accelera shalupeanu shalupa. Aici viteza era constanta, deci nu trebuia chiar strans triunghiul asta sa las urme pe el. DUpa cativa metri am inceput sa ma simt confortabil pe skiuri, si apoi m-am si ridicat in picioare. A venit si prima curba. Invatasem de la neamtz ca daca n-o iau printre baloanele portocalii n-am cum sa iau curba. Asa ca am pus ochii pe ele de la departare ca sa ma am timp sa ma indrept printre ele. Ceee ce s-a si intamplat. Am reusit sa trec printre baloane, apoi prima curba la stanga a fost usor smucita, dar eram inca pe skiuri. A doua curba la stanga a fost mai usurica, a treia putin mai complicata ca deja ma intrebam, eu oare cand o sa ca cad, la curba asta care vine acu? Trecusem cu bine si de ultima si iata-ma de unde am plecat. Reusisem sa fac o tura completa de lac. Cand sa o iau sprea a doua tura, ma trezesc in apa. Nu prea intelesesem ce s-a intamplat, cum de-am ajuns brusc in apa, dar mi-a explicat instructoru cand am iesit la mal ce s-a intamplat de fapt. Trebuia sa iau viraj foarte tare dreapta si apoi stanga ca sa pot sa ma inscriu la un nou tur de lac. Deci era un secret tehnic care tinea de felu in care instalatia de tractare era construita. Intre timp Raluca facea progrese vizibile. Reusise sa parcurga o latura completa a lacului, pana la prima curba stanga. Care ce-i drept era si cam cel mai greu de luat. Dupa ce a mai primit cateva incurajari de la mine si sfaturi de la instructor a pornit la o noua tura de lac. Intre timp eu mai dadusem o tura de lac, care nu reusisem s-o termin
din cauza ca aveam in fata 2 puisori de neamtz care nu reusisera sa ia a 3a curba stanga. Una dintre regulile predate la incepu, te invata sa-ti dai drumu in apa daca nu esti sigur ca poti sa ocolesti eventualele obstacole ce-ti pot aparea in cale, de exemplu alti omuleti cazuti in apa. Am apreciat eu ca nu prea am cum sa-i ocolesc ca mai erau si doi asa ca dupa ce le-am facut cu mana de la distanta ca se uitau cam ingroziti spre mine, mi-am dat drumu in apa..
Ultima tura a fost cea mai faina c-am pornit imediat dupa Raluca, deci eram in spatele ei. Cu triunghiu strans in mana, pozitia semi ciucica, se descuraca perfect. Imediat urma sa ia prima curba la stanga, de care nu reusise sa mai treaca niciodata. O vad ca trece printre jaloanele portocalii, ca e usor smucita de funia cu triungi, dar nu cade, e inca pe skiuri si trece si de a doua curba. Eu eram in spate, nu picasem nici eu. A doua curba stanga a fost luata cu succes de amandoi, si ne indreptam amandoi spre a treia stanga, care era cam la fel de complicata ca si prima. Acolo Ralu isi da drumu in apa.. Zambitoare imi face din manutza din apa, eu i-am trimis din zbor o bezea si o incurajare c-a fost super si am trecut mai departe. Am reusit sa fac 3 ture de lac consecutiv fara sa cad. La ultima tura cazusem din acelasi motiv ca si prima data. Nu ma incadrasem printre jaloane pe unde trebuia. Eram constient de asta, doar ca acuma nu mai aveam puterea sa o fac. Incercasem sa ma incadrez spre exterior dar eram istovit, asa ca mi-am dat drumu in apa. Dupa ce am iesit la mal abia puteam sa tin schhiurile in mana, mainile imi erau inclestate de la cat stransesem triunghiul.
Afara nu era nici foarte cald, cam 10 – 12 grade, dar temperatura nu era o problema ca aveam destula adrenalina in corp care sa compenseze. Incet incet m-am indreptat spre instructor, i-am strans mana, i-am multumit pentru sfaturi. I-am zis ca fizic abia mai sunt in stare sa merg si apoi am sarit intr-un dush fierbinte.
Cam asta a fost prima noastra experienta placuta de ski nautic si in mod sigur nu ultima.
Cat despre nemti.. si-au castigat iarasi admiratia noastra. Desi afara erau 10 grade lacu’ era plin de copilasi, adulti, toate varstele. Cu totii probabil au in comun nu neaparat dragostea pentru ski-ul nautic – ci sportul, preocuparea pentru o viata sanatoasa. Dupa ce-am decis ca trebuie sa le furam exemplul si sa facem si noi macar un sfert din cat sport fac ei, am fugit acasa unde am tras un puisor de somn de numa ..4 ore 🙂
Cateva poze cu lacul din Langenfeld unde se face ski nautic:
http://www.wasserski-langenfeld.de/photogalleries_en/articles/thesite_en.html